Acum, când toată lumea se teme de sezonul de gripă, haideţi să vorbim un pic despre imunitate. Adică despre imunitatea noastră în comunicare.
Un clişeu binecunoscut e că nu toată lumea comunică atunci când vorbeşte. Din păcate, atât de mult auzim în ultima perioadă această afirmaţie, încât am dezvoltat o imunitate naturală, adică nici nu o auzim.
De ce am spus “din păcate”, când imunitatea naturală ne protejează?
De obicei este de partea noastră, însă când ajungem la relaţii interpersonale care includ şi verbalizare, devine inamicul nostru cel mai mare.
Împreună cu urechile noatre… Probabil te-ai folosit deja de imunitatea dată de urechi, în special când nu ţi-a plăcut subiectul. La ce mă refer? La celălalt clişeu: avem două urechi, astfel încât ceea ce intră pe una, să aibă pe unde ieşi.
Cum fiecare sistem imunitar are nevoie şi de “soldaţi”, de luptători, nu este altfel nici în comunicare. Luptătorul nostru cel mai bun este limba. Mai precis, cuvintele. Cele aruncate la întâmplare, cele aruncate în apărare.
Şi am şi ajuns la esenţa problemei! Mulţi cred cp cuvintele sunt de vină sau, altfel spus, persoana cealaltă, altcineva!
Vă sună cunoscut? “Ce rea a fost când mi-a spus…”, “cât de nesimtit a putut formula…”, “parcă nici nu mă auzea”, “ea a început cearta”, “el nu m-a ascultat” – şi am putea continua cu muuuuulte alte exemple.
Ştiaţi că nu cuvintele sunt de vină, ci emoţiile proprii trezite de acestea? Adică acele sentimente nerezolvate, care stau acolo ca şi o bombă armată. Cuvintele sunt declanşatoarele bombelor. Problema este că nu altcineva le-a plantat. Au ajuns acolo fiindcă a rezolva un sentiment sau o emoţie poate fi durers. Da, aşa este, poate fi!
Dar merită! Din belşug!
Bombele dezamorsate nu mai sunt bombe, dispar; mai bine zis, se transformă.
Calea cea mai uşoară este de a le verbaliza. Daaaa, să vorbeşti despre sentimentele tale, chiar şi despre unul trecător.
Sună ca şi o provocare, dar este important să ştii că atunci când foloseşti formula magică “Simt că…”, “Mă simt…”, “Am senzaţia de…” interlocutorul va fi atent şi te va asculta.
Încă un adevăr incontestabil – toată lumea are dreptul să simtă ceea ce simte!
Emoţiile şi sentimentele există, nu se pot nega. Pot fi însă reprimate, dar din ele se nasc acele bombe armate.
Pentru a le dezamorsa ai nevoie doar de trei paşi:
-
Opreşte-te din vorbit şi pune-ţi întrebarea: Ce simt acum? (Din cauza cărui sentiment mă comport aşa?)
-
Zi-i pe nume!
-
Fii foarte sincer cu tine şi întreabă-te: Cu cine are legatură acest sentiment/ această emoţie?
Dacă nu-ţi place să vorbeşti despre sentimentele tale, ia o foaie şi scrie-le! Cel mai important este să ajungă în exterior, astfel detoxificând tot sistemul nervos şi pe cel emoţional. Este metoda de curăţare a sistemului imunitar verbal!
