Cred că știți răspunsurile obișnuite: s-a născut așa, seamănă cu tatăl, cu mama sau poate cu bunica. Sau poate vă gândiți că a fost atins de „traume” când era mic și de atunci a devenit așa.
În orice caz, ipoteza traumei se apropie cel mai mult de adevăr, deoarece teama nu se poate moșteni, dar se poate învăța. Tot de la părinți, respectiv de la bunici. Există oare cineva care să nu fi auzit: „ai grijă să nu te lovești”, „să nu cumva să urci mai sus”, „vei cădea dacă te urci acolo” etc. Toate acestea limitează setea de cunoaștere și curiozitatea înnăscută a copilului.
În acest articol însă, as dori să mă întorc chiar mai departe, până la momentul nașterii. Probabil puțini se gândesc la impactul pe care nașterea în sine îl are asupra copilului. Poate că ați citit sau ați auzit deja că cei născuți prin cezariană vor avea dificultăți mai mari în a lua decizii. Chiar și în cazul unei nașteri naturale, copilul este luat adesea de la mamă și adus înapoi după câteva minute sau chiar mai mult timp. Lipsit de îmbrățișare și lipsit de alăptare. Ce se întâmplă cu bebelușul în acest timp? Gândiți-vă că a ieșit brusc, dintr-o lume caldă și moale, relativ liniștită, într-una rece, plinăde zgomot și de lumină.
După ce e luat de la mamă, primele experiențe din lumea exterioară sunt suportarea unor stimuli percepuți ca înfricoșători, periculoși. Din păcate, aceste prime experiențe nu pot fi șterse. Cu cât această separare durează mai mult, cu atât se va fixa mai adânc mesajul ca lumea este periculoasă. Mesaj care rămâne și formează apoi realitatea. Ei vor fi acei copii care se ascund în spatele fustei mamei, stau înfricoșați în fața mingii de fotbal sau se ascund mai degrabă în poala mamei în loc să se cațere în copaci.
În timpul nașterii, oxitocina artificială care se dă mamelor are, din păcate, efecte dăunatoare asupra formării atașamentului mamă-copil. Doar oxitocina naturală poate acționa asupra receptorilor biochimici; cea artificială nu face decât să îi satureze, asa încât nu mai pot reacționa nici la cea naturală. Oxitocina se secretă în cantități uriașe în procesul nașterii. Dar în clipa în care receptorii deja sunt ocupați de cea artificială…, iar oxitocina artificială se folosește pentru a „grăbi” nașterea.
Și în timpul alaptării se secretă cantități mari de oxitocină, care întărește atenția și atașamentul. Clipe în care nu se mai dă cea artificială! Deci avem un avantaj
Dragi mămici: indiferent cum veți naște, îndrăzniți să cereți ca bebelusul să stea cu voi!
