Este întrebarea care foarte des mi se adresează când este vorba despre relații. Cum să primești un răspuns la o întrebare atât de importantă? E simplu: întreabă-ți partenerul/partenera!

V-am speriat? Oare de ce? Că poate primiți un răspuns neplăcut sau că poate voi ați da un răspuns nu foarte sincer… posibilitățile sunt multiple!

Însă capcana adevărată se găsește altundeva…. la părinți. Nu, nu ei sunt cei care știu răspunsul dacă vă iubește sau nu partenerul.
Dar cu toții iubim doar în felul în care am fost învățați să iubim. Cunoaștem doar acele metode de a iubi cu care ne-am întâlnit pe parcursul vieții noastre. Și chiar asta este capcana!

Fiecare venim din familii diferite, cu stiluri diferite în materia iubire. Când cineva intră într-o relație, în cel mai fericit caz își urmează inima.

Dar nu totdeauna verifică compatibilitatea modului de a iubi.

În activitatea mea de consilier de cupluri aud foarte des o propoziție:

M-am gândit că se va schimba cu timpul.

E capcana cea mai mare în orice relație! Așteptarea ca celălalt se va modela după cerinţele nespuse a partenerului.

Unde este capcana? Sunt chiar trei la număr:

  • Așteptarea – este, de fapt, un mod elegant de a spune: ”schimbă-te tu, că eu nu mă voi schimba”
    • Capcana aici este întrebarea “cine are dreptate și cine ar trebui să se schimbe?”
  • Cerințe – sunt acele tipare pe care fiecare dintre noi le aducem de acasă, de la părinți
    • Capcana este că am avut părinți diferiți, astfel avem tipare diferite
  • Nespuse – de unde ar trebui să le cunoască partenerul? Aaa, spuneți că după atâta timp ”ar trebui să le simtă, să le intuiască”!
    • Capcana aici este că aveți un partener, nu un clarvăzător, nu are de unde să știe ce-i în capul vostru, decât dacă îi spuneţi.

Și, din păcate, aici apare cea mai mare și cea mai comună greșeală – în loc să aloce timp pentru a discuta aceste diferențe, cuplurile așteaptă în liniște aparentă ca celălalt să se schimbe odată! Când așteaptă mai mult decât este zona lor de confort, apar frustrările și întrebările de genul: Oare nu mă iubește? Are pe altcineva?

Unde este soluția?

Cea mai simplă soluție este comunicarea, adică să se discute cine ce dorește, cine prin ce se simte fericit.

Pare simplu, dar am primit de mai multe ori întrebarea – Cum să discutăm o temă atât de banală?
Credeți că este banal să aflăm prin ce se simte iubit omul de lângă noi, ce îl face fericit? Credeți că este jenant să întrebați persoana ce dorințe are?

Departe este de mine intenția de a vă convinge că merită. Merită acele minute în care partenerul se simte ascultat. Merită acele minute când se simte măgulit că vreți să-l faceți fericit. Și merită și mai mult acele clipe când le puneți în practică!
Și cum deloc nu doresc să vă conving, vă invit la un joc drăguț, să vă convingeți singuri:

Rugați-vă partenerul/partenera să facă o listă scrisă cu şase lucruri prin care se simte iubit. Între timp faceți și voi o listă cu şase lucruri care voi credeți că îl/o face fericit. Când fiecare dintre voi a terminat lista – comparaţi-le! Atenție, ideea este să purtați o discuție pe tema celor scrise, nu să vă întreceți cine a nimerit mai multe .
Foarte important: după ce ați terminat și ați și inversat rolurile, puneți în practică măcar câte una pe săptămână!

Succesul este garantat și întrebarea din titlu se va schimba în ”Oau, ce mult mă iubește”!